Revenită pe scena gastronomiei datorită creativităţii marilor bucătari parizieni, prăjitura „macaron” ne îmbie cu multiple arome într-o explozie de culori.
Considerat drept un reprezentant de vază al patiseriei franceze, astăzi acest mic fursec rotund îşi afişează coloritul gurmand dincolo de frontiere.
Roz, verde, galben, albastru, maro… În vitrinele patiseriilor şi cofetăriilor franceze, prăjitura macaron atrage privirea şi deschide apetitul. Reinventat de imaginaţia debordantă a unor mari patiseri ca Pierre Hermé şi încurajat de aclamarea necondiţionată a publicului larg, micul fursec rotund care aduce aminte de o bezea, se declină astăzi într-o gamă infinită de culori şi arome.
La Paris, Casa Ladurée, celebrul nume asociat cu prăjitura macaron şi înfiinţat în 1862, atrage gurmanzi din lumea întreagă care vin să deguste creaţiile sale originale. În plus faţă de gama tradiţională de macaron cu zmeură, ciocolată sau lămâie, sunt pregătite frecvent colecţii speciale, în ediţie limitată, în funcţie de anotimp şi evenimente. Un alt nume parizian celebru în lumea „macaron” este Casa Dalloyau, înfiinţată în 1802, ai cărei strămoşi orchestrau deja la Versailles fastuoasele recepţii ale regelui Ludovic al XIV-lea!
Un macaron călător
Deşi patiserilor francezi li se atribuie paternitatea acestei prăjituri aşa cum o cunoaştem astăzi, cu două cochilii lipite între ele de o cremă ganache, originile sale ar fi de fapt italiene sau chiar arabe. Se pare că micul fursec, iniţial simplu şi fără culoare, ar fi ajuns în Franţa în bagajele reginei Caterina de Medicis, în secolul al XVI-lea. Ulterior a evoluat diferit în funcţie de regiune, păstrând însă întotdeauna cele trei ingrediente ale reţetei sale de bază: albuş de ou, zahăr şi migdale.
Astăzi, prăjitura macaron a marilor case pariziene este una din mândriile patiseriei franceze. Specialiştii patiseri, fie că sunt sau nu cunoscuţi, se întreg în imaginaţie pentru a dezvolta noi idei: macaron cu gust dublu de lămâie şi zmeură, exotic cu mango sau chiar sărat, cu foie gras sau trufe. Şi în străinătate se bucură de un enorm succes. Pierre Hermé, Ladurée, Dalloyau… cu toţii au reuşit să se stabilească şi dincolo de frontierele Franţei, mai ales în Europa, în Orientul Mijlociu şi în Japonia.
Macaron : un singur nume, mai multe reţete
Chiar dacă micul fursec cu cochilia dublă este cel mai cunoscut în Franţa şi în lume, mai multe oraşe franceze continuă tradiţia unui macaron autentic, fără culoare sau artificii. Este vorba mai ales de Saint-Jean-de-Luze, Saint-Emilion, Lusignan, Cormery, Boulay, Nancy sau Montmorillon. Deşi produsele lor nu seamănă deloc cu micile delicatese din celebrele patiserii pariziene, cu toţii au în comun reţeta pe bază de ou, zahăr şi migdale şi un secret de fabricaţie apărat cu sfinţenie.